“Uitati-va la acel ofiter din sud care comanda un post inaintat, plasat piezis intre doi munti plini de razvratiti. Primea intr-o seara niste persoane venite sa negocieze, coborate din masivul dispre vest. Statea sa bea ceai, dupa cum se obisnuieste, cand au izbucnit impuscaturile. Tribul din masivul dinspre est atacau postul.
Capitanului, care ii expulza pentru a se duce sa se lupte, negociatorii inamici i-au raspuns: “Astazi suntem oaspetii tai. Dumnezeu nu ingaduie sa te parasim…” . S-au alaturat asadar oamenilor lui, au salvat postul, apoi s-au reintors la cuibul lor de vulturi.
Insa, in ajunul zilei in care, la randul lor, se pregatesc sa-l ia cu asalt, isi trimit solii la capitan:
– Seara trecuta te-am ajutat…
– E adevarat!
– Am prapadit pentru tine 300 de cartuse…
– E adevarat!
– Ar fi drept sa ni le dai inapoi…
Iar capitanul, ca un adevarat domn, nu poate exploata avantajul pe care ar avea de pe urma generozitatii lor. Le inapoiaza cartusele de care se vor folosi impotriva lui.”
Antoine de Saint-Exupéry