Attica este regiunea Greciei care include si orasul Atena, regiune unde in antichitate a inflorit filozofia si democratia ateniana. In acest mic colt al pamantului vitalitatea grecilor si-a gasit expresia in toate domeniile de creatie si gandire, dand nastere minunatetei si nemuritoarei civilizatii attice care a schimbat viziunea intregii lumi occidentale. Cand intri pe teritoriul Greciei, un iz de mit si poveste, de maslini salbatici amestecat cu praf in care istoria Europei si-a scris primele paragrafe, te izbeste la fiecare pas.
Centru administrativ si cultural al Greciei, Atena este una dintre cele mai vechi capitale ale lumii occidentale. Situata pe coasta de vest a Atticii, protejata din trei parti de muntii Egaleo, Parnasos, Pendelii si Ymmitos si marginita pe cea de-a patra parte de golful Saronic, impreuna cu portul Pireului si suburbiile, Atena formeaza o imensa aglomeratie de 3 milioane de oameni. Atena a fost initial construita acum 6000 de ani de Pelasgieni si mai tarziu de ionieni care s-au instalat in aceasta fortareata naturala, marea stanca a Acropolei sau orasul de sus, asa cum spun grecii.
A cunoscut prima sa inflorire in epoca miceniana (1600-1100 BC). La finele secolului al 6-lea BC tirania (regala) a fost inlocuita cu un regim democratic care a condus la o civilizatie fara precedent in istoria umanitatii. In secolul al 5-lea BC sub guvernarea lui Pericle, Atena a cunoscut apogeul cultural, economic si militar fapt ce a facut ca aceasta perioada sa fie numita “varsta de aur a Atenei”. In epoca elenistica precum si in cea bizantina Atena a jucat un rol secundar. Dupa eliberarea Greciei de sub jugul otoman, in 1834, Atena a fost proclamata capitala statului Elen.
Nu poti vorbi de Grecia sau de Atena fara sa te lasi purtat in mitologia greceasca. Soarta orasului-capitala Atena este legata de zeita Atena, considerata in antichitate protectoarea orasului. Atena era fiica lui Zeus si a lui Metis. Zeus a inghitit-o insa pe Metis inainte ca aceasta sa nasca, astfel ca Atena a iesit direct din capul lui Zeus, cu arme si armura cu tot. In momentul cand a aparut pe lume, a slobozit un racnet razboinic, care a cutremurat cerul si pamantul.
Atena era simbolul atributelor reunite ale părintilor ei. Ea personifica forta mostenita de la Zeus, imbinată cu intelepciunea si prudenta lui Metis. Zeita razboinică, reprezentată cu coif, sulita si egida pe care era zugravit capul Gorgonei Medusa, Atena a jucat un rol important în lupta impotriva gigantilor. Ea participa, de asemenea, la războiul troian alaturi de greci, pe care-i sustine, neputand uita jignirea adusă de Paris.
Este cunoscută disputa dintre Atena si Poseidon cu prilejul impartirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie, consiliul zeilor a fagaduit sa dea Attica aceluia din cei doi care-i va darui bunul cel mai de pret. Poseidon i-a dăruit calul, si odata cu acesta arta razboiului, promisiunea prosperitatii castigata prin lupta pe care barbatii bravi ai orasului au primit-o cu puternice urale, iar Atena maslinul, considerat sol al pacii. Cu o adevarata maiestrie zeita atinge calul oferit de Poseidon si-l imblanzeste, facandu-l astfel bun de agricultura, zeita le oferea cetatenilor sansa de a prosperita fara razboi, acest lucru incantandu-le pe femeile atenience care-si doreau barbatii acasa. Se spune ca atunci atenienii au votat, barbatii pe Poseidon si femeile pe Atena, insa acestea erau mai multe cu una. Ea a castigat in felul acesta intrecerea si a devenit patroana cetati Athenae, care-i poarta de atunci numele.
Atena era socotita protectoarea artelor frumoase, a mestesugurilor, a literaturii si a agriculturii, a oricarei actiuni care presupunea ingeniozitate si spirit de initiativa. Ea este patrona viata sociala si cea statala, era sfatuitoarea grecilor adunati în areopag si aparatoarea lor in razboaie.
Mai sus Odeonul lui Herod Atticus– teatrua aflat la picioarele Acropolei, a fost construit in secolul al 2-lea AC de catre Herodus Atticus in memoria sotiei sale Regilla. Este forma tipica de teatru roman vechi cu o capacitate de 5000 de spectatori. Astazi el gazduieste cadrul de manifestari artistice intitulate “Festivalul Atenei” care in fiecare vara prezinta concerte, recitaluri, spectacole de opera si teatru.
Templul Atenei Nike –micul si elegantul edificiu aflat la dreapta Propileei (intrarea monumentala a Acropolei) este numit deasemenea “Templul Victoriei neinaripate”. Ridicat in secolul al 5-lea BC pentru comemorarea victoriilor grecilor asupra persilor, el este decorat cu o friza ce reprezinta scene din lupta. In acest mic templu, in trecut, atenienii aduceau omagii Atenei Nike, “fara aripi”, asa incat ea sa nu poata zbura departe de Atena.
Deasupra Atenei pe colina Acropole veghează ruinele civilizatiei antice grecesti. Cel mai mare templu Parthenonul, a fost construit in onoarea zeitei patroane a orasului, Atena, în secolul V i.e.n.. In ciuda deteriorarilor provocate de intemperiile naturii si a distrugerilor umane, templul a rezistat in timp pană in zilele noastre. Desi este opera unui simpozion artistic si desi nu stim care este contributia concreta ale mainilor lui Fidias, Parthenonul este mai mult decat o realitate arhitectonica, este o realizare de un ordin care depaseste speciile artei si care totusi persista sa se identifice cu zestrea spirituala pe care nu putem sa i-o atribuim decat lui Fidias.
Parthenonul este ideea unei forme care se numeste Fidias. Planul templului grec se defineste dupa felul in care coloanele sunt dispuse fata de o incapere centrala in care se afla imaginea de cult. Parthenonul reprezintă tipul cel mai echilibrat al evolutiei templelor. Numara opt coloane pe fatada, randul de coloane dorice care incadreaza templul margineste o incinta cu friza ionica, constructia fiind un exemplu in privinta coeziunii acestor doua moduri de a exprima unitatea.
Ionicul are coloana mai verticalizata, capitelul mai bogat arcuit si profilurile mai jucate. Distinctia insa se exprima mai clar prin felul in care ionicul umplea registrul frizei cu o panda continua de sculpturi fata de banda dorica. Asa ca Parthenonul se infatisa in afara cu metopele sculptate, iar pe dinauntru cu friza continua a reliefului Ionic, care inconjoara incaperea in care se afla statuia Atenei Parthenos. Pe reliefurile statuii, apare lupta zeilor cu gigantii, lupta lapitilor cu centaurii si lupta atenienilor cu amazoanele.
Friza Parthenonului infatiseaza procesiunea intregii cetati, a tuturor varstelor si oamenilor cetatii care participa fara distinctii de rang la sacra solemnitate. Friza descrie două cortegii care se intalnesc ambele pe latura de rasarit acolo unde troneaza zeii. Pe latura de apus calaretii sunt alaturi de caii lor si cortegiul este incipient, abia se formeaza. Pe latura nordică asa zisa cavalcadă este in plin mers. In sud, procesiunea fecioarelor asculta de o gradatie monumentală. Zeii sunt izolati in asa fel pe latura de rasarit incat muritorii sa nu fie constienti de prezenta lor adică sa nu para, ca zeii isi exercită oficial autoritatea, si ca impun tinuta de reculegere a sărbătorii.
Aceasta naratiune a frizei pe langă amploarea pe care este capabila sa o sugereze, exprima un continut profund al atitudinii grecesti; acel al libertatii de conceptie care prezideaza chiar lucrurile absolute. Decoratia exterioara a Parthenonului este formata din importante grupuri sculpturale cum ar fi: uriasul orizont spre care cugeta fiinta lui Dionisos–Teseu, grupul de zeite de alaturi ale caror maini retezate de timp, ciunge, vor parca sa vorbeasca despre imensitate şi grupurile statuare ale frontonului de rasarit cel care reprezintă nasterea Atenei din capul lui Zeus.
Iluzii ale Parthenonului – o capodoperă de arhitectură antica greaca, este exemplul unei iluzii de linii. Desi el pare perfect drept, structura nu contine unghiuri perfect drepte. Coloanele de arhitectura sunt proiectate sa se aplece putin inauntru, arhitectii au construit baza si alte elementele orizontale cu o curbura neinsemnata indreptata in sus. Aceste modificari compenseaza pentrua a deforma efectele de perspectiva liniara, care altfel fac structura sa apara incovoaiata.
Erechtion – templul dedicat regelui-erou rechteu (identificat mai tarziu cu Poseidon), se distinge prin maretia cariatidelor, statui de tinere ce tin pe capetele lor acoperisul templului. Aici, dupa grecii vechi, Atena si Poseidon si-au disputat suprematia asupra orasului Atena.