Meteora este o asezare monastica, fiind cel mai important Centru Monastic Ortodox al teritoriului grecesc, dupa Muntele Athos.
Meteora se afla in partea de nord-vest a Campiei Tesaliei, in apropiere de Kalambaka. Ca fenomen fizic este unic in toata lumea. Relieful a luat nastere datorita unui con in forma de delta, constituit din pietre de rau si namol, care se varsau in vechiul lac tessalic. Dupa separatia geologică a masivilor muntosi ai Olimpului si ai Ossei, apele lacului au gasit iesire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv in forma de delta s-a scindat in pietre si stanci compacte cu inaltimi de pana la 400 metri.
In secolul al XV-lea numarul manastirilor a ajuns aici la 24 si erau accesibile pana acum opt decenii doar calugarilor trasi cu o funie. Acum insa mai sunt locuite doar 6 dintre ele si vizitabile 5: Sf.Stefan, Marea Meteora, Sf.Treime, Sf.Varlaam si Sf.Barbara(Rousanou), a 6-a Sf.Nicolae Anapafsas (Neobositul), este inchisa publicului. Accesul la Manastirea Sfinta Treime se facea pe o scara de funie. Iar la Manastirea Varlaam, acum citeva decenii, se urca cu ajutorul unei plase de franghie trasa sus cu un sistem de scripeti si roata cu tambur actionata manual.
Insa cel mai surprinzator aspect al Meteorei sunt manastirile situate in varful acestor stanci. Cu galeriile lor de lemn si cu acoperisurile cu cornisa.
Istoria comunitatii monahale Meteora incepe in secolele IX – XI, cand calugarii pustnici obisnuiau sa foloseasca pesterile si grotele din Meteora drept chilii. Pe masura ce numarul calugarilor crestea, s-au construit chiliile de la Doupiani si Stagi. Incepand cu secolul XIV s-au ridicat primele manastiri.
Intre 1356 si 1372 calugarul Athanasius a intemeiat manastirea ce avea sa devina cea mai importanta din complexul Meteora – Marele Meteor in Platis Lithos. Athanasius a impus reguli foarte stricte, inclusiv interzicerea accesului femeilor in zona.
Manastire Varlaam este a doua ca dimensiune dintre cele sase manastiri din din complexul Meteora. A fost construita in 1541 si infrumusetata in 1548.
Calugarul Varlaam a urcat pe aceasta stanca si s-a stabilit aici, in anul 1350. A construit trei biserici, o chilie pentru sine si un bazin pentru apa. Calugarul nu a fost urmat de nimeni, astfel incat locul a ramas abandonat dupa moartea sa. Abia in 1517, doi frati din Ioannina – Theophanes si Nektarios Apsarades – au urcat pe stanca si au intemeiat manastirea. Potrivit legendei, acestia au fost nevoiti sa alunge monstrul care locuia in pestera de pe varful stancii.
Astazi manastirea este locuita doar de 7 calugari, iar accesul se face pe un pod ingust.