Panteonul este monumentul roman cu cel mai mare numar de recorduri: cel mai bine conservat, cu cel mai mare dom din caramida din istoria arhitecturii si cel mai copiat si imitat dintre toate lucrarile antice. Este considerat precursorul locurilor moderne de cult.
Termenul de Pantheon provine din greaca veche si inseamana “Templul tuturor zeilor”, cladirea servind ca templu pentru cele sapte zeitati guvernatoare ale celor sapte planete din Roma Antica. Era considerat in antichitate drept “Miracolul Romei” apreciere care ramane valabila si pana in prezent, caci acesta cladire se ridica mandra, exact asa cum a fost construita acum aproape 1900 de ani.
Locul in care se afla nu a fost ales intamplator, ci are o legenda in spate. Se spune ca este locul unde fondatorul Romei Romulus, a fost ridicat in ceruri, la Zei de catre un vultur.
Pantheonul a fost construit initial Imparatul Marcus Agrippa, ginere al Imparatului Augustus, intre anii 27-25 BC, in timpul celui de-al 3-lea consulat al sau. Cladirea initiala avea forma de T si era dedicata zeilor Marte si Venus. In anul 80 a ars in marele incendiu dar a fost reconstruita de Imparatul Domitian, rezistand insa doar pana in anul 110 cand a fost lovita de trasnet si a ars iarasi din temelii.
In anul 118 AD Imparatul Hadrian va plati pentru construirea Pantheonului ce avea sa reziste pana in zilele noastre, cladirea fiind probabil expresia geniului sau eclectic si a gusturilor sale exotice. Istoricii leaga construirea cladirii de numele lui Apolodor din Damasc, dupa cum atesta datele de pe caramizile zidurilor. Desi intreaga constructie ii este atribuita lui, Imparatul Hadrian insusi a vrut ca o inscripitie de pe fatada principala sa fie dedicata lui Agrippa: “A fost construit de Marcus Agrippa, fiul lui Lucius, consul pentru a treia oară”.
In anul 609 Imparatul bizantin Focas a daruit aceasta cladire papei Bonifaciu al IV-lea care a transformat-o intr-o biserica crestina consacrata Sfintei Maria dei Martiri. Aceasta trecere a Pantheonului de la un templu pagan la statutul de lacas crestin l-a ferit de distrugere, abandon si mai ales de jafurile care au afectat multe dintre cladirile Antichitatii, in vremurile negre ale Evului Mediu timpuriu.
Totusi, in timpul papei Urban al VIII-lea (1630) plafonul poticului facut din bronz a fost topit si transformat in tunuri pentru Castelul Sant Angelo, iar o parte a trecut prin mainile sculptorului Barberini si transformat cu iscusinta in baldachinul ce afla deasupra altarului Bisericii Sfantu Petru. Acest lucru a dus la aparitia unui faimos proverb asociat cu figura satiricului roman, Pasquino: “Quod non fecerunt barbari fecerunt Barberini” –ce nu au facut barbarii a facut Barberini.
Inca din Renastere, Pantheonul a fost folosit pentru a adaposti ramasitele pamantesti ai unor pictori mari ca Rafael sau Annibale Carracci. Tot atunci a inceput decorarea cladirii cu fresce.
In perioada moderna cladirea a fost folosita drept lacas pentru doi regi ai Italiei, Victor Emanuell II si Umberto I impreuna cu sotia sa Margareta. Desi din 1946, Italia a devenit Republica, membrii voluntari ai organizatiilor monarhiste vegheaza asupra celor doua morminte avand sprijinul autoritatilor catolice dar starnind totodata proteste din partea republicanilor.
Pantheonul este o cladire circulara, avand un portic la intrare sustinut de 3 randuri de coloane in stil corintic, primul rand avand 8 iar celelalte doua cate 4. Imensele coloane ce cantaresc 60 de tone au fost facute in Egipt si au fost transportate pana la Roma cu vapoare.
O structura rectangulara leaga porticul si fatada de cladirea propriu-zisa, o rotonda cu un dom ce are o deschidere centrala, oculus sau Marele Ochi deschis catre cer. Usile ce dau in rotonda sunt acum din bronz masiv dar initial erau placate cu aur.
Un aspect interesant al cladirii este faptul ca diametrul rotondei este egal cu inaltimea ei, astfel incat cladirea se inscrie intr-un cub perfect ce poate adaposti o sfera cu acelasi diametru.
Peretii domului pleaca de la grosime de 6,4 metri si ajung la 0.7 metri in jurul deschiderii cu diametrul de 9.1 metri, care alcatuieste Marele Ochi propriu-zis. Oculusul este singura sursa de lumina naturala. In peretele circular al domului se afla nisele care probabil adaposteau diferite ornamente din aur sau bronz dar al caror rol principal este de fapt de a scade greutatea cupolei.
O asemenea constructie, prima din lume de acest gen ( pana la constructia Catedralei din Florenta) este o exemplificare a maretie vremii ei. Geniul romanilor a facut realizabila constructia domului, folosind un fel de ciment insa fara consolidare cu armaturile de otel.
Nu se cunoaste exact compozitia cimentului roman si nici a metodei de turnare dar se presune ca acestia foloseau piatra poroasa de natura vulcanica (ponce) ce ii dadea consistenta si rezistenta extraordinara materialului folosit avand in acelasi timp si o greutate specifica foarte mica.
In ceea ce priveste metoda de turnare se banuieste ca se turna in straturi subtiri succesive. Dupa turnarea unui strat se presa puternic pentru omogenizare, pentru eliminarea surplusului de apa cat si a bulelor de aer iar stratul urmator de turna dupa uscarea celui precedent.
Mai sus se afla un obelisc din fata bisericii Santa Maria sopra Minerva, ce se afla in spatele Pantheonului. Este o bazilica construita pe ruine antice, datand din secolul al XIII-lea. Interiorul sau este impresionant, in numeroasele sale capele dispunand de o varietate de obiecte de arta italiana, morminte din secolul XIII precum si arta princiara toscana si venetiana de secol XV. Renasterea se gaseste aici sub forma mormintelor papilor Medici.
Mai jos, columna lui Marc Aurelius.
Obelisc aflat in mijlocul pietei Della Rotonda. Mai greu de observat, caci toata lumea se aseaza pe scarile de la baza lui pentru a privi acea cladirea la fel de extraordinara ca si varsta si istoria ce o poarta in spate -Pantheonul-