Ionut Dobre Official Site

Posts Tagged ‘Michelangelo’

Muzeele Vaticanului

June 12th, 2011 | Author: Ionut

Originea Muzeelor Vaticane se leaga de papa Iulius al II-lea, care dupa alegerea sa ca papa in 1503 a expus diferite sculpturi antice in gradina numita “Belvedere“, permitind artistilor sa le poată admira.

In 1734 Papa Clement al XII-lea a fondat Muzeul Capitolin intr-un edificiu proiectat de Michelangelo; in 1756 si in 1767 au fost create in Vatican alte doua mici muzee: cel de arta sacra si cel de arta profana.

Pasii decisivi au fost facuti de papii Clement al XIV-lea si de Pius al VI-lea: Muzeul Pio-Clementin, realizat prin amplificarea Palatului apostolic din Vatican, din dispozitia acestor papi cu scopul de a gazdui sculpturile clasice.

Vatican – Capela Sixtina

Capela Sixtina este capela palatului papal din Vatican si este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei. A fost construita intre anii 1472 si 1483, in timpul pontificatului Papei Sixtus al IV-lea. Se gaseste in dreapta Bazilicii Sfantul Petru si este cunoscuta in toata lumea, fiind locul unde se tin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papa si datorita picturilor murale ale lui Michelangelo.

In 1508 Papa Iuliu al II-lea i-a incredintat lui Michelangelo pictarea plafonului, care initial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrari a durat patru ani (1508-1512, artistul depune un efort istovitor, lucreaza mai mult singur, stand ore in sir pe schele. Michelangelo ar fi trebuit sa picteze figurile celor 12 apostoli, cand lucrarea a fost desavarsita cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafata de aproape 500 de metri patrati.

Frescele au fost sfintite cu ocazia sarbatorii Tuturor Sfintilor, in anul 1512. Giorgio Vasari povestește: “Afland ca vor fi descoperite frescele, s-a adunat toata suflarea sa priveasca picturile, ramanand cu totii muti de incantare.” Artistul a folsit culori vii care, dupa renovarea Capelei intre 1981 si 1994, si-au recapatat in intregime stralucirea.

In anul 1535, Michelangelo incepe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea Papei Paul al III-lea, cu tema “Judecata de Apoi“, pe care o termina dupa sase ani, in 1541.

Tema capata dimensiuni uriase, fresca infatiseaza figuri si scene pline de groaza, reflectand propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasa criza de credinta. Pe 31 octombrie 1541, papa dezveleste cu mult fast pictura. Autoritatile bisericesti si opinia publica raman stupefiate la vederea atator corpuri goale, fara nicio acoperire, in cea mai importanta biserica a crestinatatii.

Artistul este invinuit de imoralitate, obscenitate si blasfemie. Cardinalul Carafa organizeaza o campanie (“Campania frunzelor de vita“) pentru acoperirea organelor genitale. Aceasta actiune va avea loc dupa moartea lui Michelangelo si va fi executata de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera. Cu ocazia recentelor lucrari de restaurare, aspectul original a fost refacut in cea mai mare parte.

Cu trecerea anilor, mai multi papi au adaugat lucrari colectiei deja impresionante a Vaticanului. Astazi exista 13 muzee si colectii si inca 14 Palate ale Vaticanului care sunt incluse in tururile complexului de muzee ale Vaticanului.

Complexul de muzee merita vizitat fie numai si pentru interiorul cladirilor care sunt decorate cu fresce si marmura. Muzeele ce compun complexul de muzee al Vaticanului sunt foarte vaste si diverse.

In Renastere parti ale muzeului au fost decoarate cu fresce minunate, comisionate pentru Capela Sixtina, Camerele lui Rafael si apartamentul Borgia.

Dupa ce v-ati cumparat biletele pentru Muzeele Vaticanului puteti alege sa urmati una dintre cele patru tururi marcate prin diverse culori ce variaza ca durata de la o ora jumatate pana la peste cinci ore. Toate itinerariile sfarsesc la Capela Sixtina. Chiar si cu turul de cinci ore, este imposibil sa vedeti totul, dar va puteti face o impresie foarte buna despre ceea ce poate fi vazut in aceste muzee extraordinare.

Sfantu Petru – Vatican

May 22nd, 2011 | Author: Ramona

Basilica Sancti Petri, oficial cunoscuta in limba italiana ca Papale Basilica di San Pietro in Vaticano apartine Renasterii tarzii. Este considerata ca fiind unul dintre cele mai sfinte site-uri catolice. Se spune ca “ocupa o pozitie unica in lumea crestina” si ca este “cea mai mare dintre toate bisericile crestinatatii”.

Basilica este cea mai mare cladire a perioadei sale. Contrar credintei populare, Sf. Petru nu este o catedrala, deoarece nu este sediul unui episcop, este numita in mod corespunzator basilica papala, spre deosebire de Catedrala San Giovanni di Laterano .

Traditia catolica spune ca in interiorul basilicii se afla mormantul Sfantului Petru, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Hristos si primul episcop al Romei, prin urmare, cel dintai in linia de succesiune papala. Exista dovezi istorice care confirma existenta mormantului inca din perioada timpurie crestina.

Imparatul Constatin a construit o biserica in secolul al 4-lea pe care s-a construit actuala basilica, constructie ce a durat nu mai putin de 120 de ani (apr.1506-nom.1626).

Dupa rastignirea lui Iisus, este consemnat in cartea biblica a Faptelor Apostolilor ca unul dintre cei doisprezece ucenici, cunoscut sub numele de Simon Petru, un pescar din Galileea, a luat o pozitie de conducere in randul Urmaşii lui Isus “si a fost de mare importanta in intemeierea Bisericii crestine”. Numele Petru este “Petrus” in latina si “Petros” in limba greaca, care deriva de la “Petra”, care inseamna “piatra”.

Istoria spune ca Apostolul Petru, dupa aproape 30 de ani de provavaduire ajunge la Roma unde isi intalneste sfarsitul, in anul 64 AD in timpul Imparatului Nero (anul 64 Ad este anul incendierii Romei)

Potrivit lui Origen, Petru a fost rastignit cu capul in jos, la cererea lui, deoarece el se socotea nevrednic sa moara in acelasi mod ca Iisus. Crucificarea a avut loc in apropierea unui obelisc egiptean antic în Circul lui Nero, obelisc care acum sta in Piaţa Sf. Petru si este venerat ca un “martor” al moartii Sfantului. Acesta este unul din multele obeliscuri antice din Roma.

Se ajunge la basilica prin Piata Sfantu Petru, o curte in doua sectiuni, inconjurate de coloane inalte.Prima sectiune este ovala si a doua trapezoida.

Unul din cele mai importante nume legate de Bazilica este cel al lui Michelangelo. In 1547 este numit de Papa Paul al II-lea “architect-sef si constructor al bisericii Sf.Petru”, inlocuindu-l pe Sangallo cel Tanar in functia de “Capomaestro” . Michelangelo insusi spunea ca :” Ma angajez la aceasta munca numai pentru dragostea fata de Dumnezeu si in cinstea Sfantului Apostol”.

El a insistat sa aiba mana libera asupra proiectului pentru a atinge obiectivul final prin orice mijloace crede el de cuviinta. Michelangelo este cunoscut ca fiind principalul arhitect al bazilicii, dar a recunoscut calitatea esentiala a arhitecturii initiale conceputa de Bramante, primul arhitect care a contribuit la constructia bisericii.

O metoda utilizata pentru a finanta construirea Bazilicii Sfantu Petru a fost acordarea de indulgente, impotriva carora a luptat un preot german augustinian, Martin Luther, prin cele 95 de Teze. A fost un factor al demararii Reformei si al nasterii protestantismului.

Indulgentele erau legate de sacramentul catolic si reprezentau “iertarea totala sau partial a pedepselor pe care, in urma pacatelor, trebuia sa le indure fiecare om pe pamant sau in purgatoriu. Pentru a dobandi aceasta iertare, este indispensabila starea de gratie, iar operele pioase, rugaciunile, posturile, pelerinajele, frecventarea bisericilor si pomenile sunt ocazii sau ajutor” pentru a dobandi aceasta stare de gratie.

Un rol important l-a avut Johann Tetzel, din Ordinul Dominicanilor care a fost trimis de la Vatican in Germania pentru a vinde indulgente si a obtine astfel o parte din fondurile necesare construirii basilicii. Acesta a lansat o adevarata campanie, in istorie fiind cunoscut pentru un cuplet :”Indata ce banul suna in cutie, sufletul zboara din purgatoriu la cer”.

Domul Bazilicii se ridica la o inaltime totala de 136,57 de metri fiind cel mai inalt dom din lume. Diametrul sau interior este de 41,47 de metri fiind doar cu putin mai mic decat doua dintre cele trei cupole uriase care l-au precedat, domul Pantheonului din Roma Antica si domul Catedralei din Florenta. Are un diametru mai mare cu 9,1 metri decat domul cel mare al Bisericii Hagia Sophia din Constantinopole, terminata in 537 AD.

Garda Elvetiana a fost angajata in principal pentru serviciul de paza al papei, participand insa si la numeroase lupte. In prezent, Garda Elvetiana se ocupa de siguranta papei si a Statului Vatican, supraveghind apartamentele palatului papal si mentinand ordinea pe timpul ceremoniilor religioase.

Apartenenta la Garda Elvetiana cere:

sex masculin;
cetatenie elvetiana;
religie catolica;
satisfacerea stagiului militar in armata elvetiana, incheiat cu obtinerea unui „certificat de bună purtare”;
varsta intre 19 si 30 de ani;
inaltimea peste 174 centimetri;
celibatar (casatoria este admisa numai de la gradul de caporal in sus).

Motto-ul Garzii Elvetiene Pontificale: Acriter et fideliter – in limba latina „curajos si fidel” (sau „cu barbatie si fidelitate”).

Uniforma oficială a Garzii Elvetiene, in stilul epocii Renascentiste asociaza culorile albastru, rosu si portocaliu. Se spune ca aceasta uniforma ar fi fost creata dupa un desen-proiect al lui Michelangelo; bineinteles, aceasta origine este legendara stiindu-se precis ca actuala uniforma a fost conceputa de Comandantul Jules Repond in 1914, care s-a inspirat, pe cate se pare, din picturile lui Rafael.

Basilica Sf. Petru este martora puterii papale care a inceput sa decada dupa Reforma lui Martin Luther, o grandioasa si unica expresie artistica a crizei morale din Biserica Catolica interesata in acele vremuri mai mult de dobandirea puterii politice, a averilor lumesti si a ocuparii un loc in istoria lumii prin maretie decat prin credinta intru Hristos.